Am auzit nenumărate persoane plângându-se, însă știm cu toții prea bine că acest lucru nu schimbă nimic. Ce cred totuși că poate produce o schimbare este să înțelegem care au fost motivele reale pentru care multe familii din România au fost profund dezamăgite de școală în perioada în care, peste noapte, elevi de toate vârstele au făcut tranziția în mediul online. Și, bineînțeles, odată ce înțelegem rădăcina problemei, merită să ne îndreptăm atenția și spre viitor și ce se poate face mai departe în legătură cu școala online.
Așadar, de ce a fost școala online un dezastru?
1. Profesorii, în mod special din generațiile vechi, nu au fost pregătiți și capabili să se adapteze unei tranziții atât de bruște într-un mediu pe care nu îl stăpâneau.
Vorba aceea, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Și pe bună dreptate. Fiecare persoană a învățat să facă lucrurile într-un anume mod, păstrându-și și o doză de flexibilitate și adaptabilitate. Însă aceste două resurse au limitele lor și este de înțeles ca profesorii care nu au avut o reală afinitate pentru tehnologie să nu fi reușit să se adapteze peste noapte la noile cerințe.
Chiar și un profesor cu astfel de înclinații s-a confruntat cu anumite dificultăți în a reorganiza modul în care predă sau în a pregăti, de la o zi la alta, materiale digitale pe care nu ar fi avut de ce să le aibă pregătite în avans. Dintr-o dată, din a folosi una, maxim două prezentări PowerPoint în predarea pe parcursul anului școlar, poate mulți profesori au trecut instant la a folosi câte 3-4 prezentări diferite în fiecare zi. Cred că putem conveni că această transformare poate fi resimțită ca un șoc și nu e de mirare că până și cei mai pricepuți profesori au avut nenumărate bătăi de cap suplimentare.
2. Tinerii nu fuseseră antrenați prin intermediul școlii să își mențină concentrarea în condiții de relaxare. Personal, consider că acest lucru este problematic în sine, și asta am să explic în cele ce urmează.
În momentul în care elevii au încetat să meargă la școală și au fost nevoiți să facă toate orele obișnuite de acasă, aceștia au început să își desfășoare activitatea în mediul cel mai familiar și mai relaxant posibil. Faptul că un asemenea mediu plăcut a dus la scăderea rezultatelor și a nivelului de înțelegere al elevilor demonstrează că mințile acestora sunt preponderent condiționate să funcționeze în condiții de stres și presiune. Practic, mințile lor sunt antrenate să producă cele mai bune rezultate în condiții de viață sau de moarte. Nu, nu mă refer la un pericol real, ci la simplul fapt că atunci când se găsesc într-un mediu stresant vor produce rezultate (asemenea unei ființe care, sub influența adrenalinei, face orice pentru a rămâne teafără), pe când în propriul cămin, nemaisimțindu-se amenințați, nu vor ajunge la rezultate la fel de bune.
Cred că dacă punem pe picioare generații de elevi care se dezvoltă intelectual fără amenințări, pedepse și șantaj și care reușesc să crească armonios prin căldura profesorilor, vom transforma fundamental societatea românească.
3. Dispozitivele electronice pe care elevii au început să le folosească pentru a învăța erau în mod tipic asociate cu diverse moduri de a-ți distrage atenția. În copii nu exista înrădăcinată asocierea telefonului, a tabletei sau a calculatorului cu activități educative, ci cu modalități de pierdere a timpului sau de relaxare în cel mai bun caz. Ca în orice, există bineînțeles și excepții de la regulă, anume elevi care aveau deprinderea de a căuta informații online, fie din interes propriu, fie pentru a îndeplini anumite sarcini școlare, însă acestea sunt cazuri mai degrabă izolate și nu reprezintă situația majorității.
4. O mare parte din elevii din România nu au dispus de resursele necesare pentru a putea învăța de acasă. Acesta este probabil cel mai evident motiv din cauza căruia, privind situația global, rezultatele elevilor au devenit mai slabe. Realitatea tristă a lipsei de resurse (dispozitive de pe care să învețe, acces la internet sau uneori chiar acces la curent electric) a lăsat un gust amar tuturor și putem doar spera că, în cazul în care învățământul ar deveni din nou 100% online peste noapte, am fi mai pregătiți ca națiune să venim în ajutorul tuturor elevilor, indiferent de situația socială.
Iar acum, observând cele mai importante aspecte care au contribuit la dezastrul din online, desigur este justificată întrebarea ce e de făcut pe viitor în privința lui?
Ei bine, chiar dacă primii pași pe care România i-a făcut în această direcție au fost mai șchiopi, rămân totuși două concluzii evidente pe care le putem trage:
1. Nimeni nu s-a născut expert, deci e absolut firesc ca lucrurile să nu fi mers ca unse din prima clipă.
2. Perseverența aduce progres. Oricât de răi ar fi primii pași în educația online, dacă continuăm să păstrăm online-ul în paleta de opțiuni, nu vom face decât să-l perfecționăm, fie în sistemul de stat, fie în mod privat.
Atunci când un copil se naște, el nu știe nici să meargă, nici să vorbească și nici măcar să stea drept, dar ce greșeală fatală am face, ca adulți, dacă l-am trata ca pe un incompetent care nu va fi niciodată capabil de nimic!
Ceea ce îți propun este să privim cu aceeași încredere și răbdare și mediul online, care a făcut deja progrese fenomenale și a dat roade în ceea ce privește educația (vezi secțiunea Testimoniale).
